Suntem si pe FaceBook

Email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Evenimente

Este al doilea Crăciun pe care îl aștept alături de colegele mele învățătoare și profesoare. În primul an am bâjbâit, curaj prea mult nu am avut, mă simțeam destul de stingher. Priveam din clasa mea ce se întâmplă în restul școlii. Rare erau discuțiile cu colegele. Ce apucam să ne întâlnim în ședințe mai scurte ori mai lungi după care mă retrăgeam în lumea mea. La un an după însă lumea mea s-a deschis către lumea lor.

Nu a fost ușor, însă ce-i ușor ca fulgul piere. A fost un an în care pentru a ajunge la ceilalți a trebuit să fac ceva drumuri pe la MINE, prin limitările mele, prin ascunzători, prin locuri în care mă credeam protejat, ținut departe de ceilalți. Credeam că ceea ce fac eu este bine și că nu prea am de ce să deschid ochii către vecinii de clasă. Ne spuneam bună dimineața, zi frumoasă după care în urma mea trăgeam ușa. Chiar și în pauze, mereu fiind cu ochii pe copii nu dădeam atenție oamenilor mari, pe ei îi știam în siguranță, ori la copii șitam că mai este de lucru. În tot acel timp însă am uitat să fiu om. Am uitat că lângă mine poate sunt tot niște oameni cu frici, bucurii, lucruri de spus, oameni ce vor să mă cunoască, să nu mă mai vadă doar serios. Astăzi vreau să vă spun povestea lor, de fapt povestea noastră, a unor oameni ce se întâmplă să fim profesori, învățători ori directori.

„- Vasile, așa 1 iunie nu am mai avut niciodată! Mai rămâi și la anul cu noi, nu-i așa?„

Era finalul unei zile cu temperaturi de 35 de grade, stat vreo 5 ore în soare, alergătură de dimineață prin toate ungherele școlii, presiune că  mai e puțin și vine familia regală în vizită, sute de copii zburdă prin toată școala cu role, mai apare câte un puști de după câte o ușă pe o placă de skate, bicicletele afară abia mai lasă loc intrării în școală, îmi aud numele din minut în minut, uneori aș vrea să mă fac mic, mic și să fiu și eu copil, participant la concurs. Cu câteva zile înainte totul părea foarte ordonat: listele cu participanții la competiție păreau în ordine, cu o seară înainte am stat până la 10 în școală alături de un prieten și am împachetat toate premiile, diplomele erau pregătite, jaloanele pentru demarcarea terenului erau asigurate, am zis că nu voi avea nevoie de ajutor. Mă credeam un supererou. Asta până la ora 9:00 când curtea școlii s-a umplut cu sute de oameni, unii dintre ei părinți, alții simpli gură-cască, copii, bunici. Cu toții au auzit de ce avea să se întâmple astăzi și au vrut să vină să vadă și ei. Înainte de a fi arbitru am făcut-o pe-a sunetistul, mai aveam puțin și urma să fiu și antrenor de fitnes de mai întârziau mult antrenorii de la sală, am fost moderator, punct de prim ajutor, ajutor de cofetar pentru pregătirea prăjiturilor, precum cafeaua aia pe care ne-o dorim cu toții dar care nu a apărut încă pe piață. Nu am rugat pe nimeni să mă ajute până nu am văzut că sunt depășit de tot ce se întâmplă. Atunci au apărut ca prin minune câteva colege și au zis: „Vasile, dă că te ajutăm noi! Ce avem de făcut?„ Mai cu o febră musculară, mai cu gâtul uscat, mai cu un bronz așezat bine de tot pe gât și pe brațe am răzbit. Seara am avut teatru de umbre cu gașca mea de la clasă. Mai aveam puțin și-mi dădeam duhul, în fața părinților mai că m-a luat plânsul, copiii aveau atât de multă energie iar eu atât de puțină încât mi-a fost cât pe-aci să renunț la piesă și să plec acasă. Nu am renunțat, ba a doua zi am și venit la școală auzindu-mi numele prin toate clasele. Atunci mi-am învățat lecția cu puterile limitate ale supereroului dacă nu își ia alături de el alți supereroi.

A venit toamna, am avut festival, am avut vreo 20 de învățători, îngrijitoare care și-au pus sufletul pentru ca totul începând de la ciorbă până la coronițe să iasă de vis. Și așa a fost. Nu m-am mai simțit epuizat. Eram mândru de mine, de colegele și colegii mei, atunci mi s-a spus că directorul școlii că am vrut că nu am vrut eu am fost. În drum spre casă începuse și ploaia și eu eram așa bucuros că am mâncat ciorbă făută de 200 de copii în curte la Ferdinand. Stăteam în stație cu un zâmbet de copil ce parcă tocmai a primit toate dulciurile din lume.

A fost apoi Bulgaria, o excursie de 4 zile cu profesori de la Ferdinand și de la alte școli. Unii încă nu mă vedeau ca pe un coleg, un om simplu. Îl știau pe Vasile cel care e mereu serios, gata să facă chestii care mai de care mai ciudate. În a doua seară după o zi de colindat străzile orașului Nessebar ne-am așezat la masă și am început să cântăm. De la Trandafir de la Moldova până la Treceți batalioane sau Mi-am pus busuioc în păr. Au urmat vreo 2 ore de cântec, dans, povestit întâmplări care mai de care mai hazlii. A doua seară am bătut palma ca de Crăciun să avem un cor, însă nu orice cor ci un cor al profesorilor. Am stabilit colindele, am făcut reptiție iar cu 3 zile înainte ce Crăciun pentru prima dată profesorii școlii au fost cei care au deschis serbarea. Ne-am lăsat ca cei mici să ne vadă nu doar ca pe domnuu sau doamnaa ci ca oameni. Oameni care și ei la rândul lor au emoții, pot plânge, se pot bucura cu gura până la urechi.

În timp ce scriu o prietenă, căci nu-mi mai este doar colegă, începe să-mi povestească ce a făcut zilele acestea. Când ne întâlnim timpul parcă e prea scurt pentru a ne spune tot ce avem unul altuia așa că se întâmplă să continuăm până seara să ne tot scriem. Tot zilele acestea am descoperit și frumusețea pe care o poartă în suflet una din colegele ce aduce liniște în orice tărăboi ar nimeri. Mă uit la niște fotografii cu ea și fetița ei și mă minunez de iubirea dintre ele două. Acasă îi este mamă, la școală este doamna profesoară. O profesoară iubită de toți copiii. Și eu cu timpul mi-am găsit o mamă aici în Ferdinand. Tot din Moldova, trecută și ea de 60 de ani, tot cu un băiat (mai puține fete însă), cu un suflet ce parcă te cheamă să-ți dăruiască iubire. Oameni de poveste cu vieți de povestit. 

Iar eu, stând lângă sobă în casa părintească, căci e friig tare aici la mine, am descoperit că în spatele acelui Vasile serios, domnul învățător, poate sta și un coleg ce poate lăsa preț de câteva ore poveștile cu copii deoparte și să se bucure alături de oamenii care-l înconjoară. Căci pas cu pas, dându-mi voie să fiu om am văzut cum se pot naște prietenii, cum îmbrățișarea unei prietene pe care o întâlnești dimineața îți poate face întreaga zi mai frumoasă. Și zău că-i tare bine să fii om chiar și când ești domnul învățător!

FullSizeRender 5

IMG 6733

IMG 6800

IMG 6793

IMG 6798

Cu inima plină de bucurie mulțumesc pentru prezența la această frumoasă competiție domnului Cristian Almaș, responsabil dezvoltarea Rugby din Federația Română de Rugby, în data de 15 decembrie între orele 17:00-19:00 la Sala de Sport a Școlii Gimnaziale Ferdinand I, Blvd.Gării Obor nr.16, sector 2, București.
Totodată mulțumesc pentru sacul lui Moș Crăciun venit din partea FRR - Federația Română de Rugby (mingi de Rugby, insigne, tricouri) pentru acești copii minunați, vă sunt recunoscătoare împreună cu colega mea de catedră Prof. Natalia Karaiosifoglu.
Pe această cale transmitem deplina noastră recunoștință față de domnul Cristian Almaș, pentru că a răspuns practic și foarte rapid la un mail trimis în dimineața în care a avut loc competiția, de mine un profesor de educație fizică și sport. Ați făcut fericiți 34 de copii fete și băieți, 2 profesori de Educație Fizică și Sport și ați arătat respect acestei bogate și minunate școli - Școala Gimnazială Ferdinand I. Nu în ultimul rând felicitări echipei noastre!
Cu considerație,
Prof.Magda Camenidis
fullsizeoutput 3f99
fullsizeoutput 3fa0
fullsizeoutput 3fbd
fullsizeoutput 3faf
Lumea se schimbă sub ochii noștri - dar noi o vrem mai bună! Om - natură - o relație care nu mai are datele din creațiile populare sau din poezii, căci nu mai e o comuniune, odată cu supremația consumismului. Conviețuirea înseamnă, în aceste timpuri: atitudine, acțiune, responsabilizare pentru o viață sănătoasă, corectă, în acord cu natura. Planeta are nevoie de sprijinul nostru pentru generațiile viitoare, dacă nu vrem ca  efectele dezastruoase ale exploatării excesive a resurselor, combinate cu nepăsarea și pasivismul globalizat să devină ireversibile. 
De aceea, elevii Școlii Gimnaziale Ferdinand I,  clasele a V-a A și a VI-a A  (coordonatoare, doamnele profesoare Petcu Gabriela, Malli Minodora, Mihală Mirela), au participat la proiectul Green School Festival lansat de organizația Green Revolution în parteneriat cu Kaufland - hipermarket și ISMB. Activitățile au reunit  anul acesta,  10 școli care și-au prezentat proiectele Green Bee: nava cosmică și costumul de cosmonaut, machetele navei spațiale însoțite de compunerile copiilor, cu titlul: ”Planeta ideală” în data de 14.12.2016, la evenimentul desfășurat în sala ”The Ark”. Mesajele transmise de elevii școlii au fost: ”Trăiește! Explorează! Reciclează!”, ”Începe să reciclezi, începe să trăiești responsabil!”.  Copiii și-au exprimat intens și în forme diverse iubirea și respectul pentru natură. S-au desfășurat ateliere transdisciplinare, diverse, sub competenta coordonare a căpitanului Raxo, prietenul copiilor care iubesc planeta, doresc să fie VERDE, curată, frumoasă și veselă ca ei, cu forțe magice așa cum o știm.                     
Activitățile au fost repartizate pe zone de acțiune: 
1. Zona Energie/Inginerie (zona de paint wall, laborator, experimente);
2. Zona resurse (food area);
3. Zona de Creatie (ateliere creative, machete nava Green Bee);
4. Zona Elementelor (ateliere).
Acestea i-au implicat pe copii, pentru adoptarea unei gândiri ecologice și pentru acțiune responsabilă, adaptată exigențelor secolului al XXI-lea. Au fost premiate compunerile elevilor: Mușat Adrian , Arabelea Alessia - V A, Ricu Teodora - VI A.
Suntem mândri de modul în care toți elevii s-au mobilizat, coordonat și, mai ales, de felul în care au cooperat în atingerea obiectivelor proiectului. Pentru aceasta, le mulțumim și îi asigurăm de tot sprijinul nostru, al profesorilor pentru acțiunile viitoare.
Prof. Mirela Mihală
IMG 20161122_150004
IMG 20161122_093913
IMG 20161214_102531
IMG 20161214_100529
IMG 20161214_103843
IMG 20161214_100819
IMG 20161214_132131
IMG 20161214_135802

„-Vasilica, Mihela, Alina, Mariana, Petra, Luminița, hai să ne dăm cu sania!„

Așa începe povestea mea de Crăciun, cu 6 surori în jurul meu ce veneau acasă în vacanța de iarnă. Bucuria era mare pentru mine. Dormeam câte 3 în pat, ne încălzeam căci crivățul de la moldoveni cum ziceam noi, copii fiind, punea stăpânire noaptea peste sat. Țin minte repetițiile noastre pentru seara de ajun când aveam să mergem cu colinda. Îmi mai amintesc și toată agitația din jurul moșului: cum să fac să nu adorm pentru ca și anul acesta să-l prind pe Moș Crăciun, să-i mai spun o poezie, să-i dau scrisoarea în care mereu ceream câte un ren, doar, doar oi zbura și eu pe cer cu sania.

Multe amintiri vin acum, cu nămeți uriași prin care ne făceam cărare și ne tăvăleam până înghețau hainele pe noi, cu salbele de copoței ce răsună în tot cotul căci așa îi spuneam noi uliței noastre, cu urmărit amprente de piciorușe de iepuri ce se transformau în reni în  mintea mea, cu lustruit șinele de la sanie, cu întreceri cu nailonul pe pârtia înghețată, cu plimbări în care câinele era pe post de căluț și trăgea balia de plastic la deal, cu mănuși și ciorapi de lână, cu nasul înghețat și urechi ce câteodată mai ieșeau de sub căciulile groase și se înroșeau.

Acum e decembrie. Stau în fața laptopului, beau un ceai și ascult colinde. Știu că vremurile de demult au rămas în suflet și le voi purta în veșnicie. Mai știu însă și că gașca de 400 de copii de la Ferdinand pregătește în 16 decembrie un târg de Crăciun. Fac ce pot ei mai bine și mai frumos în speranța că vor aduce bucurie pe chipurile celor ce vor binevoi să le cumpere creațiile. În școală agitația a început. Globuri care mai de care mai impresionante, steluțe, recipiente care mai de care, flori din hârtie reciclată și multe altele. Vor fi colindători, vor fi și ceva dulciuri făcute în casă special pregătite pentru vizitatori. Cu puțină magie sperăm să aducem și zăpadă căci friig avem din plin.

De ți-am făcut poftă te așteptăm să ne treci pragul. Când? Vineri, 16 decembrie, intervalul orar 11:00-16:00. Unde? În sala de sport a școlii Ferdinand I. De ce? Pentru că ne dorim să Crăciunim împreună - povestim, ne cunoaștem, poate aveți noroc și primiți și o nucă ori un colac ce îl puteți bea cu o cană de ceai. Să ne vedem cu bine :)

2


Explorăm, explorăm, dar cum?

Se anunță cu ceva timp înainte, un eveniment de intercunoaștere. Cu  un afiș frumos și misterios care are o agendă în care pe ordinea serii stă scris:  Nu aștepta supereroi! Ce-am făcut cât am tăcut? Puzzle-ul comunității; Biblioteca vie; Cum continuăm călătoria?

Ei, acum am stârnit ceva curiozitate? Daca da, aflați că ne-am întâlnit în seara de 22 noiembrie, mai bine de 30 reprezentanți din ONG-urile care sunt cu noi în ultimii 4 ani, 27 profesori, peste 20 părinți, 2 reprezentanți ai Consiliului Local Sector 2, membri în Consiliul de administrație, foști și actuali elevi, mici și mari.

Ne-au întâmpinat tineri și elevi din Barbarossa Samba Group care au dinamizat atmosfera din sala de festivități, atent și plăcut decorată pentru oaspeții noștri. În ritm de tobe am intrat toți cu fețe radioase, zâmbete și pași de dans. Mulțumim Felix Moldovan și colegilor.

Apoi au început mărturisirile...

-    Violeta m-a întrebat când pot să încep, spune senin Ionuț Bădică de la Asociația România în tranziție. Apoi, deapănă poveste Grădinii din curtea școlii pe care el și voluntarii săi au creat-o la noi. Este unică în București.

-      Am venit să dăm o mână de ajutor la matematică pentru că nu este o disciplină tocmai ușoară,  mărturisește Costin Condrachi de la Asociația Educație pentru toți. Și nu facem doar matematică, mai stăm cu ei și povestim și alte subiecte care îi interesează, îi scoatem în oraș la un ceai sau la film. I-am dus și la Terra Park. Toți colegii lui sunt tineri care lucrează în multinaționale, iar serile le petrec, după muncă, cu elevii.

-    Noi am început cu 5 elevi, iar acum vin să crească cu noi, peste 70, în fiecare sâmbătă, între orele 11.00-16.00. Afirmația îi aparține lui Laurențiu Moșoiu de la Cercetașii României, filiala  Scout Floarea de colț. Este însoțit de Simona Săcălianu și de alți părinți voluntari. Le cultivăm elevilor valori ca cinstea, prietenia, recunoștința, empatia, dragostea și respectul pentru natură.

-    Eu nu eram pregătită să vorbesc despre Asociația Teach for România, spune Nicoleta Topoleanu, dar Vasile Brașovanu, învățătorul care a ales să vină la Ferdinand I, este vocea noastră! Mergem în școli care au nevoie de ajutor, în comunități vulnerabile..

-    Noi, cei de la Fundația Inocenți, ajutăm 15 elevi de la Ferdinand I, care nu au spijin acasă și nu țin ritmul cu colegii lor, își prezintă activitatea doamna Valentina Măghirescu. Avem angajați specializați, voluntari, dar și grupuri din străinătate care ne aduc experiența lor. Recent, de la Școala Americană din Paris.

-      Noi,  avem o elevă pe care o ajutăm de la Ferdinand, dar am câștigat și doi colaboratori, Mihaela Enache – consilier și Vasile Brașovanu – trainer, împărtășește, Cristina Grigore din Asociația Seeding Knowledge.   

-     Când am sunat la școală să anunțăm intenția de a susține un workshop, d-na directoare ne-a mulțumit înainte de a  face ceva. A fost prima  experiență de acest fel! Să primești mulțumiri fără să oferi întâi, spune Georgiana Giba de la Global Dignity.

-    Eu am sunat la Școala Ferdinand I, pentru ca mi-a fost recomandată, se destăinuie Iulia Manole de la Asociația ABC-ul nutriției. Mi s-a spus că aici este deschidere. Până acum am predat 2 din 10 module de spre o nutriție sănătoasă la elevii din gimnaziu cu voluntarii noștri. De altfel, spune un invitat, Ferdinand este un fel de brand. Dacă ai ceva de adus în educație, circulă vorba „Du-te la Ferdinand”.

-     Noi, am găsit aici la Ferdinand deschidere, căldură, copii bucuroși să învețe dactileme- alfabetul semnelor, pentru a face schimb între elevii de aici și cei de la Școala specială Sf. Maria, cu elevi care au deficiențe de auz, ne spune doamna Anca Iftimescu de la Asociația pentru Dezvoltarea Familiei și a Copilului. Proiectul pe care îl derulăm se numește Semnele comorii, pentru că toți copiii sunt o comoară.

-     Am sunat-o pe doamna directoare azi de dimineață să îi propun un proiect, Startarium, iar domnia sa m-a invitat să cunosc comunitatea din jurul școlii. Mă simt copleșită de ce am întălnit aici! Sunt cuvintele doamnei Eugenia Dobrescu de la Diversificare.ro.

-     Pe Violeta o cunosc de 5 ani și am proiectat multe împreună. Amândouă ne dorim același lucru, o educație care să răspundă nevoilor copiilor și sprijin pentru părinți, mărturisește prietena mea, psiholog, Mirela Horumbă.

-    Am venit la școală cu emoție și multe amintiri din perioada când eram aici elev. Am stat la internat. De aici am inceput să lucrez serios pentru ceea ce aveam să devin, povestește domnul Florentin Marinescu, Președintele Ferderației Române de Arte Marțiale. Acum, îi vedeți, și arată spre elevii de pe scenă care ne-au salutat, sunt serioși și responsabili, ba mai sunt și părinți care fac sport cu ei odată. Aștept să vină și alți părinți sau profesori.

-     Eu nu am mai recunoscut nimic din școala la care am învățat! Doar spațiile îmi aminteau câte ceva... În rest, totul este schimbat! Arată foarte bine! Mărturia îi aparține domnului Ion Chiricuță, fost elev, aflat acum în folosul comunității drept Consilier la Sectorul 2. A ales să vină în școala care l-a crescut și va dărui elevilor lecții de șah pentru că a fost un campion municipal pe când era elev. A venit împreună cu colegul său de muncă comunitară, domnul consilier Adrian Alexandru.

-   Eu sunt tare fericită pentru copilul meu, care crește într-o astfel de școală, declară unul din părinții de la clasa pregătitoare.

-    Cu glasul plin de emoție, doamna Oana Firu, președinta Asociației de părinți, spune că vine împreună cu prietena sa și cu cei doi băieți din alt sector, pentru că au găsit aici, la noi, răspuns la tot ce au nevoie copiii: învățătoare plină de pasiune, condiții materiale optime și o atmosferă  plină de căldură.

-     Eu sunt aici doar să constat că deja Școala este o comunitate care funcționează,  punctează Octavia Borș, monitorul nostru din partea Fundației Noi Orizonturi, în Proiectul Școli  comunitare.

Toți participanții au construit puzzle-ul comunității nostre din care au rezultat valori pe care să  le dezvoltăm împreună, precum: responsabilitate, spirit civic, empatie, respect...

Am fost bucuroși să îi avem printre noi, pe elevii care au pornit de mici să crească o grădină. Acum elevi de liceu- Alina Encea, Cristina Dică și Ionuț Păsat. Dar și trei elevi din clasa a IV-a B ne-au arătat alfabetul semnelor... Ce fericiți erau că știu!

După un tur de galerie, în care toți s-au bucurat să vadă sau revadă din munca lor, au ales o valoare înscrisă pe un cârlig de lemn, pe care au dăruit-o unui participant. Toți ne arătam, ca niște copii, trofeele! Era trecut de ora 21.30 și nu ne venea să plecăm acasă... Emoții, schimb de adrese, noi proiecte ce răsar, promisiuni. Oricum, este doar începutul... Suntem recunoscători..

Pe data viitoare!

Director,

Prof. Violeta Dascălu

IMG 6782

IMG 6774IMG 6839

IMG 6798IMG 6847

IMG 6804

IMG 6807

IMG 6810IMG 6848

IMG 6825

IMG 6816

IMG 6822

IMG 6837

IMG 6850

 

„Scoala altfel” la Scoala Gimnaziala „Ferdinand I” a debutat cu editia a II-a a turneului de sah „Impreuna Reusim” organizat de Asociatia cu acelasi nume.

Prima zi de concurs a fost deschisa de catre Anușca Mădălina, pasionata a sahului, care a sustinut o lectie demonstrativa despre cum putem sa ne bucuram de acest sport, starnind astfel interesul tuturor participantilor.

Pe parcursul celor 2 zile de concurs, 31 octombrie si 1 noiembrie, presedintele Asociatiei „Impreuna Reusim” – Monica Predescu, coordonatorul proiectului – Răzvan Sprivac, domnul Radu Șofran -  arbitru international si profesorul coordonator Popa Olga, au reusit sa ii apropie si mai mult pe elevi de acest frumos sport al mintii, sahul.

 

Multumim tuturor celor implicati in aceasta activitate!20161031 111551

20161031 103921

20161101 105731

20161101 105522