Suntem si pe FaceBook

Email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Evenimente

 

 

În perioada 26-27 mai 2016, în Sala de festivități a Școlii Gimnaziale  Ferdinand I, va avea loc Festivalul de Teatru pentru Elevi Ferdinand I, ediția a VII-a.

Acest eveniment se adresează elevilor din învățământul primar și gimnazial, din București (școli de stat, particulare și cluburi).

S-au înscris în concurs 21 de trupe, totalizând 187 de elevi.

Nu se percepe taxă la înscriere! 

Acest eveniment se află sub Înaltul Patronaj al Alteței Sale Regale Principele Radu al României.

Juriul are urmatoarea componență: Președinte - actorul Boris Petroff; Membri: actrița Crenguța Hariton - Teatrul C.I. Nottara, lect.univ.dr. Bogdana Darie – UNATC I.L. Caragiale București.

Premiile sunt următoarele: Trofeul Ferdinand IPremiul I, II, III monolog și trupă primar și gimnazial, cel mai bun actor/actriță în  rol principal și secundar primar și gimnazial,  premiul pentru originalitate, cele mai frumoase costume, premiul de popularitate, cel mai bun afiș.

Parteneri: ISMB, IS2, Primăria sectorului 2, Asociația Părinților Școlii Nr.64 Ferdinand I, Radio Itsy Bitsy, SfatulPărinților.ro,  România pozitivă, 121.ro, Radio 1


Sponsori: All Points Advertising, Editura CD Press, PDE Strategii și Investiții, The Left Hand – Catering, Editura Curtea Veche, Editura Art, Editura Arthur.


DIRECTOR,

PROF. VIOLETA DASCĂLU

2619e0ae06e85f6f404a3aa413f4e30e

Sunt aproape la capătul unei zile care pentru unii aduce bucurie. Bucuria că au scăpat de job, de griji, de sarcini, deadlinuri sau mai știu eu ce alte lucruri grozave de la job. Pentru mine, e finalul unei săptămâni care mi-a adus noi provocări. Provocări, experiențe care îmi întăresc puterile și mă fac să văd dincolo de probleme, noi oportunități de învățare și creștere. Poate vă întrebați ce meserie am? Ei bine sunt învățător, unul cu 22 de copii, fiecare cu nevoile și contextul lui aparte.

Săptămâna aceasta, mi-am făcut din nou curaj și am mers cu ei la radio. Profa de la facultate mi-a făcut intrarea - mă știe băiat bun și cum i-am povestit de pitici, cum a zis că nici nu se gândește să nu-i primească. Zis și făcut. Ne urcăm în autobuz, mergem pe jos, ne mai mirăm de vreo casă, mai tragem cu ochiul pe hartă să fim siguri că nu ne-am rătăcit. Ajungem noi cu bine și dăm nas în nas cu cladirea Radio România: mare, gri, somptuoasă, pentru unii cea mai înaltă clădire în care aveau să urce. Alături de 3 mămici, încerc să-i potolesc pe copii și să ne încolonăm pentru a începe vizita. Nu ne iese: câțiva băieți se îmbrâncesc, o fetiță e revoltată de faptul că nu e în față, văd pe chipul mămicilor mirarea cum de pot lucra cu asemenea copii. Eu încerc să-mi păstrez starea zen și să fiu încrezător că cei mici se vor autodisciplina. Nu prea se întâmplă lucrul ăsta, aude toată clădirea că o mână de 15 copii e în vizită, întrăm în studioul unei emisiuni unde se transmitea în direct, ajungem în cel mai înalt punct al clădirii, vedem cum se naște o știre, preț de câteva minute unii se consideră jurnaliști. După o oră de hoinărit prin toate ungherele clădirii, ne luăm la revedere, mulțumim și o luăm spre școală.

Ajunși în fața castelului construit de regele Ferdinand, stăm și reflectăm la tot ce s-a întâmplat, ce-am fi putut face mai bine, ce vom face pe viitor. Vine autobuzul, ne luăm la revedere unii de la alții, iar eu intru în școală, unde seara mă aștepta întâlnirea cu părinții.

Mi-au trebuit 24 de ore pentru a-mi da seama că-n tot haosul pe care mă străduiam să-l văd și să-l înțeleg era defapt o oportunitate grozavă de învățare. Expunerea la situații și contexte absolut noi îi fac pe oameni să fie curioși, nerăbdători, vor să descopere, să se joace, stă în firea noastră a tuturor. Am greșit încercând să-i potolesc. Ce aș fi putut face era să le acord încredere și să le dau libertatea de a se autodisciplina pentru că da, copiii au această fantastică abilitate. Ce am mai realizat a fost faptul că au trecut mai bine de 8 luni de când sunt învățător iar luminița de la capătul tunelului dă semne că apare. Îmi amintesc cu zâmbetul pe buze, acum, lunile în care îmi spuneam că îmi dau demisia, renunț pentru că nu sunt destul de bun și nu pot construi, alături de copii, experiențe de învățare. Din 50 de minute, mai bine de 30 alergam după ei prin clasă. Acum sunt extra-mega-fericit: ora chiar are 50 de minute și le folosim ca cel mai mare dar al nostru.

Cum am ajuns aici? Prin pașii mici dar siguri, construiți pe apelul la valori, pe respectul unii față de alții, pe responsabilitatea fiecăruia pentru faptele sale, pe onestitate și prietenie. Mai sunt zile în care apare câte o bătaie, un cuvânt urât aruncat la furie. Așa descoperim însă că, în lipsa exercițiului permanent de a fi proprii noștri șefi (le place mult copiilor treaba cu șef peste propria viață), tenebrele din adâncurile noastre ies la suprafață și pun mâna pe noi, deturnând toată bunătatea câștigată și construită cu greu. E nevoie de luni de zile, de răbdare, compasiune și generozitate față de cei pe care îi ai în față. Educația nu e despre a crește viitori corporatiști care să scoată producție cât mai mare, pe bandă rulantă. Educația e despre cum legăm relații noi între noi și mediu, cum ne cerem iertare, recunoaștem atunci când greșim și învățăm din greșeli sau avem nevoie de ajutor. Educația e pentru oameni și nu despre oameni. Și da, acum pot spune că povestea cu broasca țestoasă care a învins iepurele la cursa de alergat chiar e adevărată... nu de alta, dar am trăit-o ;)

Vasile Brașovanu, învățător Teach for Romania

Îmi amintesc și acum elev fiind în clasa a VII-a cum alergam pe terenul de sport și mă pregăteam pentru prima olimpiadă județeană sportivă din viața mea. Alergam până simțeam că mă lasă plămânii, mușchii, pașii mergeau unii după alții mai mult sub presiunea minții deși fizic eram stors de putere. Am fost printre ultimii la olimpiadă, nu aveam putere în mâini și nu am reușit să arunc foarte departe mingea de oină. Înfrângerea mi-a dat însă putere să-mi îndrept curajul către un alt segment din sport și anume dansul. Și uite așa de vreo 10 ani încoace sunt prieten cu valsul, tangoul, dansurile populare.

Concursul  nostru de joi nu va fi însă nici despre alergat, nici despre cum ne împletim frumos pașii. Va fi despre pasiunea pentru biciclete, role și skateboard. Vom avea câteva trasee prin care fiecare va trece, cronometrat fiind, având sau nu șansa să păstreze traseul marcat de jaloane așa cum l-a primit. Dincolo de competiția în sine vrem să petrecem 2 ore împreună timp în care să ne cunoaștem, să povestim cum ne-am împrietenit noi cu bicla sau rolele, câte julituri am avut ori care a fost cea mai urâtă trântă luată. Cu sprijinul prietenilor noștri de la Fundația INOCENTI și al doamnei directoare vom avea și premii.

Cei care doresc să participe pot lua legătura cu Vasile Brașovanu, cel care se ocupă de concurs, la adresa de e-mail This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. . Important: la concurs veniți cu propriile articole sportive: bicicletă, skate sau role. De vremea nu va ține cu noi ne mutăm din curtea școlii în sala de sport. Rămâne să ne vedem joi. Până atunci spor la pedalat ;)

afis concurs_sportiv

afis teatru

Şcoala românească s-a dovedit, în ultimii ani, un factor activ în promovarea unei imagini pozitive a societatii româneşti şi în evidenţierea valorilor culturale româneşti, în context national şi european. Formele diversificate de acţiune: parteneriate, schimburi de idei, vizite şi întâlniri ale factorilor de decizie şi acţiune, documentare, participarea la concursuri de interpretare artistică, competiţii teoretice şi practice pe teme ale valorilor româneşti şi europene au antrenat copii, tineri, profesori, părinţi, societatea civilă în realitatea existenţei împreună, toţi diferiţi, toţi egali, într-o Românie modernă, europeană.

Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti lansează pentru şcolile bucurestene invitaţia de a participa la o competiţie locală, acţiune care îşi propune să esenţializeze şi să deschidă perspective de cunoaştere în domeniul operei dramatice şi valorilor artei dramatice.

Festivalul-Concurs de teatru pentru elevi „Ferdinand I” are drept drept scop stimularea creativităţii, a dezinvolturii în exprimare, inovaţia, spiritul de competiţie şi a imaginaţiei elevilor din învăţământul gimnazial, prin participarea acestora, în număr cât mai mare, la activităţi extraşcolare şi extracurriculare, activarea iniţiativelor din şcoli, promovarea ideilor originale şi a reprezentărilor copiilor din ciclul primar şi din ciclul gimnazial asupra şcolii.

Festivalul Concurs de Teatru pentru Elevi “Ferdinand I”, Ediţia a VII-a se va desfăşura în Sala de Festivităţi a Şcolii Gimnaziale “Ferdinand I”, în perioada 26-27 mai 2016. Şcoala organizatoare este situată în B-dul Gării Obor nr. 16, Bucureşti, sector 2, tel./fax: 0212525370.

Pentru participarea la concurs, fiecare şcoală desemnează trupele, prin transmiterea fişei de înscriere, online (nescanată, în format Microsoft Word), la adresa de mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. , până pe data de 15 mai 2016. Persoana de contact din partea organizatorilor este doamna director adjunct a Şcolii Gimnaziale “Ferdinand I” – prof. Doina Burtea.

theatre-and-masks

 

Pentru copii, primavara inseamna libertatea jocului in aer liber, bucuria energiei debordante, a curajului si a prieteniei. Iata de ce, in ultima zi de martie, glasuri  vesele au rasunat la Scoala Ferdinand, din Bucuresti, unde derulam zilnic un program de Suport si Integrare Sociala pentru copii defavorizati. In prezent avem inscrisi in aceasta scoala 10 copii minunati si familiile acestora pe care sa le sprijinim.

 

Cu ocazia “Intalnirii cu  Primavara” , am avut alaturi de noi oaspeti speciali: Michael Carroll, presedintele si fondatorul Fundatiei Inocenti (SUA), Eileen McHenry, vicepresendinte Fundatia Inocenti (USA), doamna Director a Scolii Ferdinand, Violeta Dascalu si un domn invatator, Vasile Brasovanu. Au mai participat membrii echipei ce implementeaza zilnic programul- Alexandra Huh (psiholog) si Diana Petrariu (Asistent Social), colegi din echipa de lucru a filialei Inocenti Bucuresti (Alina Tomsa, Ioana Stefanescu, Valentina Maghirescu), acompaniati de voluntari (studenti la Facultatea de Medicina din Bucuresti).

In centru atentiei insa, au fost copiii ce ne-au incantat cu talentul si curajul lor. Acestia au fost indelung aplaudati de noi toti si incurajati sa isi dezvolte abilitatile in continuare !

Avem incredere ca, prin deschidre si parteneriate reale, putem sa oferim o sansa mai buna copiilor care  au nevoie de sprijin, incurajari, si mai ales, afectiune. Pentru asta suntem alaturi de cei mici si speram la un viitor mai luminos pentru ei!

Copy right: fotografii realizate de © Michael Carroll / ©Fundatia Inocenti 

 

 

Valentina Maghirescu

Director Bucuresti

+ 0751 242 282

This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

www.inocenti.ro

235A8263

235A8312

235A8322

235A8400

235A8270


E sămbătă, e soare, bucurie, nori pufoși, copii voioși. E trecut de ora 10, ne vedem în fața școlii, alergăm prin curte, copiii îmi amintesc: Domnuuu, ați întârziat! :))) Fuga, fuga după autobuz, ne urcăm în 85, mergem până la Teatrul Național, coborâm, întâlnim garda oficială a președintelui, facem poze cu ei, zâmbim și mergem mai departe. Ne oprim în fața monumentului lui Cristian Pațurcă, povestim fiecare câte ceva despre Revoluție, cei mici îmi povestesc ce au auzit de la părinți, bunici despre soții Ceaușescu, mai intervin și eu pe ici pe colo, cântăm refrenul din Imnul Golanilor și ne continuăm drumul. 

Am ajuns la librărie, printre primii. Urmează un eveniment în care urma să citim povești, să intrăm în lumea personajelor, să schimbăm cursul întâmplărilor, în funcție de cum simțea fiecare dintre noi. În scurt timp, sala se umple cu zeci de copii. E înghesuială, gălăgie mare, vezi fețe curioase, iar copiii se întreabă când vom începe. Pe chipurile unora începe deja să se vadă plictiseala, mici mârâituri, unii spun că vor să plece. Fetele care organizează evenimentul aud nemulțumirile copiilor și îi anunță că vom începe în 2 minute. La auzul veștii, copiii sunt și mai dezamăgiți. Într-un final, microfonul e preluat de vorbitoare și vorbitor (special guest) și începe un discurs anost despre importanța cititului, discurs care pe mine, în calitate de învățător, m-a plictisit și mi-a dat senzația de necunoaștere a realității din jurul copilului. Agitația a devenit și mai mare. Doamnele care veneau de la o organizație ce oferă servicii de parenting au intrat în acțiune și “cum știm să o facem mai bine” decât prin reguli restrictive și amenințări: “NU MAI FACEȚI GĂLĂGIE”, “CINE NU E CUMINTE, NU POATE PARTICIPA LA CONCURS!” Da, citiți bine, oameni care vor să-i învețe pe parinți cum își pot crește copilul liber, folosesc condiționări. După momentul de nepricepere și confuzie totală în care mă băgaseră doamnele, se anunță concursul de citit. Inițial, ne spun că va fi o preselecție, apoi, văzând că sunt mult prea mulți copii, îi aleg la întâmplare pentru a fi în diverse roluri. Alberto, unul din copiii cu care am venit, începe să plângă. Și-ar fi dorit să fie leu, iar doamnele nu l-au acceptat. Evenimentul a continuat cam în aceeași direcție, timp de aproape 2 ore, perioadă în care în mine s-au născut multe frustrări.

Ce aș fi făcut eu diferit? No, în lucrul cu cei mici, plec de la premisa că greșeala lasă spațiu învățării. De multe ori, se întâmplă ca atât la clasă, cât și în pauze, să fac intenționat (sau nu) greșeli. Îi rog pe copii să mă verifice și să fie critici cu afirmațiile și comportamentele mele. Îi rog să fie susceptibili, să se încreadă în ceea ce le spun eu, abia după ce ei înșiși au prelucrat informația și au validat-o. Acum, să revenim la povestea noastră cu atelierul de citit: gălăgie fiind, simțeam nevoia să-i antrenez pe copii într-un joc - să-l numim “puterea animalelor”. Când animalele când se regăsesc, se bucură, sunt pline de energie, vorbesc tare și mult, că deh, își povestesc unele altora pățaniile. Se întâmplă însă ca, după ce ne-am încărcat cu poveștile celorlalți și la rândul nostru ne-am spus întâmplările, să ascultăm cu mare atenție cum unul dintre noi a întâlnit în junglă un leu bătrân, ce i-a spus povestea vieții lui...

12742313 1235456169817156_3503680948271359226_n

Metodele prin care îi poți face pe copii să fie alături de tine sunt multe. Important e cum ne folosim de context, de ceea ce piticii au deja. Din greșeală, putem face loc învățării, putem să lăsăm loc întrebărilor “Ce aș fi putut face diferit?”, “Cum m-am simțit eu când am făcut asta?”, “Dar ceilalți?” și multe altele. Spre deosebire de noi adulții, cei mici au fantastica putere de a descoperi prin resursele proprii modul de funcționare a lumii în care trăiesc. Se întâmplă însă de multe ori ca noi adulții să nu avem încredere în ei, să le luăm tot entuziasmul și să-l înlocuim cu obediență și ascultare pasivă. Când am ajuns să facem asta, nu mai vorbim deja de educație, ci de dresaj. Copilul nu mai e văzut în toată ființa sa, ci un instrument prin care ajungi să obții niște rezultate.

Ce am învățat eu în urma acestei experiențe? Da, am la clasă copii care zilnic greșesc și da, mă bucur că fac asta, pentru că tot ei sunt cei care găsesc cele mai bune soluții de a depăși astfel de momente. Și ce e și mai frumos e faptul că ei învață să ceară ajutorul atunci când simt că situația îi depășește. Asta înseamnă să fim onești cu noi înșine și să acceptăm că toți suntem supuși, la urma urmelor greșelii. Haideți să credem că cei din jurul nostru ne pot fi prieteni, ajutoare în călătoria noastră ce are ca scop descoperirea universului.

Vasile Brașovanu,

Învățător Teach For Romania, clasa a III-a B