Suntem si pe FaceBook

Email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

GRĂDINA CU IDEI

November 22, 2017 672hits

Doamna Director Violeta DASCĂLU a fost invitata la TEDxBucharest și a vorbit despre evoluția școlii pe care o conduce și cum a crescut alături de elevii ei.

23844657 1662445540472351_7998791971547569328_n

 

,,Am venit pe lume la 11 ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial, dar nu am simțit nimic din ce trecuse peste comunitatea satului mic, cocoțat pe un deal, unit cu pădurea. Era liniște, armonie, muncă facută în ritmul anotimpurilor, oameni care nu se plângeau de nimic, ci doar se ajutau, se respectau și toți mergeu la nunți sau sărbatori. În fața casei aveam o grădină cu flori – narcise, trandafiri, crini, regina nopții, crizanteme- pentru toate anotimpurile.Aceasta se continua cu un spațiu destinat gospodăriei – legume – ceapă, usturoi, ridichi, salată, roșii, castraveți, fasole. Creșteam culegând fragi și ciuperci din pădure, zmeură din grădină și mă cocoțam în pomi după mere și cireșe

Bucuria majoră care ne conecta cu lumea, era Radioul. Nu era orice cutie anostă, ci un personaj care funcționa cu baterii, pentru că nu aveam curent electric. Abia când am ajuns în clasa întâi, tata a adus în casă electricitatea. A fost primul din sat! Atunci a apărut la noi un Radio cu pick-up, la care tata asculta muzică populară, dar mai ales lăutărească autentică. Eu, dormeam în camera cu Radioul! Privilegiu total! Puteam să ascult oricând muzică, dar Teatrul era altceva... Trăiam cu emoție și eram eroina fiecărei piese! Efectele sonore, mă fascinau – tropote de cai, pași, vânt puternic, o ușă care scârțâia... Totul părea real. Am ascultat toate marile voci – de la Grigore Vasiliu Birlic, Radu Beligan, Octavian Cotescu, Leopoldina Bălănuță, Gina Patrichi, la voci care, înca sunt -Valeria Seciu, Rodica Popescu Bitănescu, Victor Rebengiuc, Ion Caramitru. Le recunosc și acum cu emoție. Erau momentele mele de bucurie. Și acum tresar dacă aud anunțul- ”Teatru radiofonic”! Atunci nu știam că va fi o iubire permanentă și o nevoie organică..

Privind în urmă, văd cât de importantă a fost familia. Ce valori a pus în devenirea mea de om mare– stabilitate, siguranță, iubire, respect, reguli clare, încredere. S-a întărit caracterul.

Daaar, era timpul să încep școala. Mi-a plăcut mult. Învățătorul meu, domnul Popescu avea o vioară și mereu mă chema să învăț, un cântec nou. Întâi repetam după vioară, apoi mergeam pe scenă! Mă simțeam bine când cântam sau dansam. Trăiam cu mare bucurie acele momente. Și am cântat mereu și în timpul facultății, în cor. Eram pe scenă și mă simțeam bine!

..Mă aștepta, însă, altă scenă!

Primii pași în viața de adult, i-am facut cu soțul, apoi cu copiii mei. A fost cea mai valoroasă ACADEMIE. Au fost cursuri de răbdare, iubire, acceptare, încredere, comunicare, încurajare. Cursurile erau permanente și cu examene serioase, nu cu simple portofolii! Iar eu eram într-o piesă de teatru reală. Jucam rolul de mamă și soție. Și nu aveam nici scenariu, nici decoruri, nici muzică.. Ci le cream singură. O experiență care continuă, altfel.

Era timpul să mă gândesc la mine, la cariera mea. Ea rămăsese pe planul 2! În anul 1990 primesc în dar o școală ca un castel! Clădire interbelică, de patrimoniu în care învățau 1700 de elevi.

O minune! Are și sală de teatru! Scena se umplea de copii la serbări mari, unde profesoarele de muzică erau scenariști, regizori, dirijori, costumieri. Teatru de amatori, iar eu spectator.

Eram în perioada debutului profesional. Alt rol plin de acumulări, în care jucam după scenarii didactice, care oricât de bine le scriam, în realitate, adăugam ceva, ștergeam altceva sau improvizam momente de surpriză.

Da! Un profesor este ca un actor – accentuează cuvinte, face pauze sau rupturi de frază. Și creșteam alături de elevi. Mergem în oraș la muzee, galerii de artă, parcuri sau în excursii și tabere. Anul 2002 vine cu altă treaptă, devin director adjunct. În podul școlii ploua, fațada era deteriorată și cădea tencuiala, holul de la intrare era întunecat, demisolul lăsat în paragină. După o întalnire cu primarul, prietena mea, director coordonator, Simona Ghizdăreanu, începe renovarea între anii 2005-2006. Mai întâi fațada, apoi acoperișul și interioarele se luminează, părinții ne sunt alături. Perioadă de învățare nouă!

După 6 ani, prietena mea, care era director coordonator, pleacă să predea matematică, în Olanda, iar eu rămân în școală și devin director. Altă provocare –MANAGER! 665 elevi, 60 de angajați! Încep să învăț alte lecții – proiectare, rapoarte, monitorizare, evaluare, relații cu autorități. Dileme, întrebări.

Ce fac pentru copiii care provin din familii sărace? Cum îi determin pe părinți să trimită copiii la școală, reducând, astfel abandonul școlar?Cum să repar gardul? Cum să avem dotări moderne, așa ca în străinătate? Cum să accesăm fonduri europene? Cum să găsim parteneri în proiecte? Cum atragem sponsori? Întrebări, frământări! Încep altă piesă de teatru.. Eu trebuie să o scriu...Pas cu pas.

Mai întâi trebuie să știu clar cu ce mă confrunt. Sunt multe aspecte de care trebuie să țin seamă! Comunitatea este diversă - rromi, săraci, analfabeți, familii mixte, monoparentale, părinți plecați în stăinătate, arabi, chinezi și români, refugiați, copii cu nevoi speciale. Religii diferite. Nu este chiar simplu!

Mai întâi mă ocup de recuperarea copiilor aflați în abandon – 6,5%. Încep să apară oportunitățile – Mai întâi Proiectul Hai la școală! Suntem eligibili – UNICEF, ISE. Formări, metode noi, suport. Un elev rrom realizează un film, cu ajutorul unor specialiști internaționali, care lucrează cu UNICEF și este premiat. Merge la Amsterdam în Proiectul OneMinuteJr. A urmat apoi Liceul Media...Este bine! Se poate!

Apoi, Proiectul POSDRU Parteneriat pentru copilul meu –– formatori colegii mei,iar copiii, părinții – învață să se cunoască, să fie împreună. Primesc și sprijin material – hrană. Apar primele semne de îmbunătățire. Adaug burse, rechizite, sponsori...Crește încrederea în școală.

Să ne și distrăm puțin! 7 noiembrie, prima piesă de teatru jucată pe scenă la noi, ”Lapte cald sau rece”, a avut o semnificație deosebită – scenariul era scris de un fost medic, al școlii, pensionar, domnul Jules Cohn Botea. Actori profesioniști, comedie savuroasă!Propunerea a venit de la Centrul Cultural Mihai Eminescu, sector 2.

Îmi frământ mâinile și vorbesc despre dorința de a vedea pe scenă elevi care să joace teatru. Apare imediat și disponibilitatea colaborării cu 2 profesori/actori de teatru. Aveau propria lor companie și 2 trupe de elevi, pentru gimnaziu și liceu.

Începem cursurile, după o preselecție... în ianuarie 2009! Sunt avertizată că este un proces și nu putem vedea un spectacol curând. Am răbdare, dar trag cu ochiul ca un copil curios, la cursuri, când timpul îmi permite. Muncă, atenție, progres, copii fericiți! Este bine! Continuăm..

Se conturează trupa! Ce bucurie! Avem și un scenariu ”peTrecerea de pietoni”. Gabi și Ionuț, profii, vin într-o zi la mine și îmi spun – De ce nu faceți un festival? Aveți trupă, venim și noi cu a noastră, adăugăm și monologuri, îl invităm și pe Ovidiu Cuncea cu trupa lui. Cine știe? Vor veni și alții..

Doamne, dar nu știu cum se scrie un proiect, cum se face un afiș sau cum să găsesc sponsori! Vă ajutăm noi la afiș și putem sugera cîteva idei despre importanța teatrului pentru educație și contribuția sa la formarea caracterului la copii, și alte beneficii.

Atunci să pornim! Era luna martie 2010. Plec la Inspectoratul Școlar al Municipiului București și propun pentru luna mai o ediție!! DA! Este atât de ușor, îmi zic? Ehehei... Afiș, diplome, comunicat de presă, promovare și muuulte cereri de SPONSORIZARE pentru premii, juriu, organizare. Contactez Casa Regală a României și cu mare amabilitate este alături de noi! Principele Radu al României oferă Înaltul Patronaj al Casei Regale Festivalului de teatru pentru elevi Ferdinand I... Ce onoare. Toate mă copleșesc! Toți din școală forfoteau- sala decorată pentru sărbătoare, împachetat cadouri pentru premii, comand trofeul festivalului, bener, diplome, simeze pentru afișe, flori. SĂRBĂTOARE 2 zile, peste 200 de elevi urcă pe scenă din tot Bucureștiul. MAGIC! VIS sau REALITATE...

O colegă spune la final, după ce toți musafirii plecaseră – ”Hai că ne-a ieșit!”

Au trecut 8 ediții și în fiecare an, fierbem la fel din luna martie până în mai!

Vedeam adesea la serbări și evenimente literare, bucuria cu care recitau elevii poezii. Și de ce să nu încercăm și poezia? Numai îndrăznind poți ști ce ai în casă.. Și ce am descoperit? Copii care scriau poezie! Minunat! Așadar, au trecut 4 ediții ale Festivalului de creație și interpretare a poeziei IANUS. Adică, încheiem o ediție de poezie, apoi începem pregătirile pentru teatru. La teatru jurizăm și afișe... Ce simfonie de idei și ce peneluri... Zeița ARTEMIS poate fi mândră de urmașii săi.

Cred ca visurile nu pot deveni realitate, dacă nu îndrăznești. Curajul apare, uneori ca o nevoie de a merge înainte sau de a urca o treaptă, sau mai multe. Este un impuls pe care îl simți în momente care urmează unei revelații.

Ce este revelația? Este acel momoment în care a sosit o idee, o inspirație. Este acel AHA!

          Un astfel de moment a fost în anul 2015, când, la 57 de ani m-am înscris la primul masterat interdisciplinar Pedagogii Alternative și Artă Teatrală în Educație -PED – Arte... Iarăși teatrul mă chema să trăiesc eu experiența! Am învățat să-mi cunosc corpul, să ascult, să lucrez cu alți oameni, să vorbesc, am întâlnit profesori spectaculoși, dar mai ales, am înțeles cine sunt. Mi-au crescut aripi.

         Îmi spun atunci- Cum să aduc teatrul în viața copiilor? Cu curaj, sun la Rectorat și stabilesc o întâlnire cu domnul Titieni! Îi spun că avem spații potrivite pentru a lucra cu elevii, dar nu are cine! Atunci, mi-a propus un parteneriat cu UNATC, iar studenții de la secția Pedagogie au venit la noi. Sunt și acum!

       Firesc, încerc și în, școală altceva, - primul opțional de teatru din sistemul public, și unicul până la această dată! Iar în următorul an școlar am început, la clasa pregătitoare. Acum predau colegii mei. Doamna profesoară Bogdana Darie a realizat cu un colectiv de colegi și studenți, un manual de teatru. Ce natural!

          Teatrul le–a dezvoltat elevilor comportamente și atitudini creative - pun întrebări, emit opinii, au inițiative, sunt curajoși, te privesc în ochi, sunt pozitivi. Aceste calități care au înflorit în ființa lor, au fost baza de la care 2 colege au înființat în această toamnă Clubul de Debate. Acesta este consecința unei săptămâni de formare oferită de ARDOR cadrelor didactice. Și o colegă care a fost la cursuri a aplicat cele învățate. BINE!

           Zilele acestea, Ovidiu, elev din trupa de teatru, care a avut 5 spectacole cu colegii săi în ultima săptămână, mi-a spus că teatrul nu este despre a pleca acasă după repetiții, ci despre a întâlni oameni, a descoperi prieteni și despre a trăi emoții pe care nu le știai.

          În relația cu autoritățile am fost mereu un partener care vine cu soluții, înainte de a solicita sprijin. Astfel, propun Primăriei Sectorului 2 reabilitarea demisolului. 2 luni dezafectăm de lucruri vechi, inutile spațiul acesta și mansarda, foste cantină și internat. Demisolul devine un loc pentru activități nonformale spectaculos, unde sunt ateliere și cluburi pentru cercetași, limbi străine, matematică, programare, pictură, teatru, dans, sport. Continui să caut alte oportunități.

           Ies din școală să cunosc lumea, merg la o conferință despre educație, în anul 2012 - unde participanții critică sistemul. Întreb dacă este dispus cineva să vină în școală și să facă ceva pentru elevi? Apar voluntari și proiecte, ateliere, iar viața elevilor înflorește. Ei sunt și astăzi la noi și vin mereu alții.

           Mut atenția spre spațiul exterior, curtea școlii. Văd tei bătrâni și un spațiu plin de buruieni!

          Într-o zi vine un reprezentant al Primăriei, de la ADP, să ne aducă ghivece de flori. Spun că nu doresc, dar vreau jardiniere cu flori pet toată fațada școlii. Nu se poate, vine răspunsul! Nimeni nu a mai cerut așa ceva! Spun că doresc un spațiu verde amenajat deoarece avem 1000 m pătrați acoperiși de buruieni. Vine un peisagist și proiectează spațiul. Apare o grădină ca în povești la începutul verii. Am udat gazonul zile la rând, deoarece era caniculă.

          Toamna, vine în viața nostră Ionuț Bădică..Rămâne fascinat de copii și îmi propune un Atelier de grădinărit. Era membru în Asociația România în tranziție. Grădină care să funcționeze pe principii de permacultură. Ce o fi și aceasta, îmi zic? Simplu! Ce vedeam eu acasă. Culturi de plante care se susțin, conviețuiesc în armonie și mai presus de toate resturile organice, devin compost.

           Punem semințe în februarie 2013, avem răsaduri, îar în aprilie construim un solar. Copiii vin în fiecare sâmbătă să lucreze și trăiesc momente unice pentru unii dintre ei, care nu au rude în mediul rural. Alții își fac grădini în balcon! Apoi învață să planteze, să plivească, să ude plantele, și văd cu ochii lor cum cresc ridichi, salată, ceapă. Învățăm să mâncăm sănătos, afară, în gradină. Apoi strângem cotoarele de mere, banane, lamâi, portocale sau adunăm iarba cosită, frunzele uscate și devin îngrășământ natural prin compostare.

            Grădina din copilărie este acum replicată la școală - Grădina din curtea școlii.

Anul următor, un grup de oameni inimoși ne aduc un proiect revoluționar pentru grădină – colectare apă, bazin, 2 iazuri unite de un canal, zonă de compostare, plantăm pomi fructiferi și arbuști, o clasă în aer liber. Premiul I la secțiunea ecologie la Gala BucurEștiTU – 2015.

Martie 2016, am fost singura școală din sistemul public, invitată la a V-a ediție a Concursului de proiecte firSTep, organizat de Lumina Instituții de Învățământ. Și da, munca și dăruirea au primit Medalie de Aur! Am concurat cu zeci de elevi din Iași, Ploiești, Cluj Napoca, Constanța, la secțiunea Environment, iar proiectul nostru Grădina din curtea școlii a fost unic.

Și grădina noastră este acum plină de parteneri din societatea civilă- ONG-uri, instituții publice, private. Fundația INOCENȚI se ocupă de 15 dintre cei mai neglijați elevi, Asociația Teach for Romania a trimis un învățător admirabil, Scout Floarea de Colț, îi crește grupe de Castorași, Lupișori, Exploratori sau Temerari, frumos, sănătos, cu interes și grijă față de natură, Federația de Arte Marțiale îi învață valori precum respectul, onoarea, cinstea. Cu Fundația Noi Orizonturi am învățat să creștem comunitatea, în Proiectul Creștem împreună, iar părinții au înființat Asociația Creștem copii fericiți. Deci, creștem mereu..

Și, am redus abandonul școlar, la 1,5 %, toți elevii claselor a VIII-a au promovat la Evaluarea Națională și am devenit atractivi pentru părinți. Vin la noi copii din alte sectoare sau din județul Ilfov pentru Programul Școală după Școală, clase de limba engleză intensiv sau activități extrașcolare.

Calitatea profesorilor este și ea un ingredient important. Colegii mei, copacii din grădină, au o preocupare permanentă pentru formarea profesională. Sunt conectați la toate resursele noi de educație, merg la cursuri, conferințe, workshop-uri, participă în proiecte care îi inspiră și le aduc plus valoare. Derulăm un proiect Erasmus+ cu alți parteneri europeni, care aduce alte metode de învățare pentru elevi, STEAM Decks.

Așadar, care este rețeta? Am pus entuziasm, pasiune, curaj, iubire de oameni, responsabilitate, în părți egale, apoi am adăugat oportunități, intuiție, viziune, respect, transparență. Au rezultat bucuria de a fi la școală, creativitate, lucru împreună, voluntariat, inițiative, schimbare, prezența în propriile vieți, realism, speranță, vocație,sănătate, conșientizare a resurselor planetei și preocuparea pentru reciclare. Am mai descoperit și oportunitatea unui proiect Regio, pe care primăria l-a depus, în care ne propunem să eficientizăm energetic școala și să amenajăm mansarda.

Suntem ȘCOALA GRĂDINĂ cu flori, arbuști, pomi fructiferi, copaci tineri și maturi. Ei sunt copiii, părinții, profesorii, partenerii noștri.

Vă amintiți ce am întrebat în anul 2012? Cine dorește să cunoască școala din interior și să aducă contribuție personală?

Acum și aici întreb- Cine vine alături de mine să construim prima Școală verde din Romănia? O școală în care energia soarelui, vântului sau cea produsă din mișcarea copiilor să devină surse? În care cei care sunt în școală, mici și mari sunt conștienți de potențialul lor, de resursele planetei și de faptul că ele pot fi regenerabile. O școală conectată la natură, la lumină, la viitor? ,,

Violeta Dascălu

23795389 1662445543805684_8773512470209441144_n



Lasă un comentariu